Cea mai lunga noapte

... tine o luna. de aproape o saptamana adorm abia pe la 3. si ascult la nesfarsit stelar si tiersen. si beau cafea rece, cafea sa fie. si citesc, scriu, citesc si scriu din nou. si mi-e teama sa fac o pauza. aseara am facut o pauza, deci am avut timp de gandire asa ca am inceput sa plang. pentru ca stiam ca totul e in zadar. am crezut ca nici scrisul nu ajuta, dar m-am inselat. bine ca nu am luat decizia de a nu mai scrie. nu mi-ar mai fi ramas nimic. sunt de un verde ursuz, dar postul asta ar fi trebuit sa-l scrie andrei. pentru ca el e mereu cel suparat, el e cel care dispretuieste aproape tot ce inseamna viata. se pare insa ca am reusit sa fiu eu cea suparata, enervata, plictisita. mi-as face un tricou pe care sa scriu spleen. si totusi, poate ca ar fi prea mult. dupa ce noaptea asta lunga se va fi terminat, voi fi din nou fericita. nu e timp. nici de un ceai. iar dozele de ciocolata s-au epuizat. mananc ciocolata ca sa fiu fericita sau sunt fericita pentru ca mananc ciocolata? acum tot la tiersen am ramas. apoi ma intorc la stelar. imi dau aceeasi stare. se va face lumina. soarele rasare intotdeauna. uneori e acoperit de nori si nu il vezi, dar e acolo, asteptand sa se insenineze cerul. si uite, nici nu-mi place cum scriu acum. asa se intampla cand suntem sinceri. eu stiu sa mint frumos. acum spun insa adevarul.
Trecea pe langa mine sangerand
Si sangeram si eu odata cu el.
I se scurgea toata vlaga si culoarea din obraz
Si simteam ca se face din ce in ce mai putin
Pana cand nu l-am mai zarit.
Am strigat atunci:
"Nu mai am Timp!''
Am rupt o pasare in doua
Si-am facut sa ploua.
Caramida noua,
Pasare in doua.
Mi-am privit degetele de la mana stanga
Slaba, hada, mare si natanga.
Cinci erau toate, le vedeam cat erau de lungi,
Cinci, Doamne, si toate natangi.
asa. ca sa fie. ca sa imi aduc aminte ca e aceeasi noapte de anul trecut.