Ganduri albastre... dedicated to the few... si celor care isi mai aduc aminte de Andrei

Ajunsesem si eu la capatul puterilor… un biet om sfarsit de atata suferinta. Si nu stiu cum se facea ca la sfarsitul fiecarei zile ramaneam tot singur. La inceput m-am mintit singur, aproape ca incepusem sa cred ca nu am nevoie de nimeni in viata mea, dar la un moment dat incepe sa doara cand iti dai seama ca esti cu adevarat singur. Asta ii povestisem si Elei pe vremea cand inca mai puteam sta de vorba la o cafea fara sa ajungem sa ne certam. Ce apuse imi par acum acele momente… atat de indepartate incat nici nu cred ca mi s-au intamplat mie. Poate eu numai visez ca sunt un student obosit si plictisit. Poate ca lumea asta nici nu exista, iar Ela nu e decat o fantasma. Poate ca nici eu nu exist cu adevarat si poate ca maine o sa ma trezesc un alt eu care nici nu o sa-si mai aduca aminte de mine. Poate ca si tu ma vei uita maine. Trece timpul… si eu ce o sa las in urma ? Cine isi va mai aminti de mine ? Copacii, pasarile, cladirile ? Pentru ca oamenii cu siguranta ma vor uita. Nu stiu cum e sfarsitul unei vieti. Unii pur si simplu dispar, iar nimeni nu isi da seama. Poate isi amintesc uneori, peste multa vreme, de un nume pocit, un nume stramb care le suna cunoscut si abia atunci isi vor sopti unii altora : ‘Da, acum parca imi aduc aminte de el… a murit, nu ?’… Pana la urma nu am de ce sa fiu suparat… nu asa de suparat… Prietenii adevarati nu exista, de ce sa fiu suparat pe cei care ma ranesc zi de zi in conditiile in care nu imi sunt prieteni ? Ce inseamna un prieten ? E un strain, pana la urma. De ce ar face un strain ceva pentru tine ? De ce ar ajunge un strain sa tina la tine ? Si daca si legaturile de sange pot fi rupte, de ce sa crezi ca un strain nu ar fugi la greu, lasandu-te singur ? Nu ne amagim oare prea mult cu aceste iluzii care ne ajuta sa mergem mai departe si sa vedem viata aceasta mai frumoasa decat este ? Nu vreau sa ma intelegeti gresit, iubesc viata si aproape tot ce inseamna ea, dar as fi mult mai fericit daca as fi singur pe lume… Dovada suprema a egoismului… Dar ganditi-va si voi un pic… atunci ati fi cu adevarat liberi… Cat despre fiinta iubita care ar trebui sa-ti fie alaturi… Hmmm… cand ai avea o lume la picioare si un pamant intreg de iubit, de ce ai mai iubi un strain ?