Un fel de amara amorteala

Acasa. Am uitat cum eram eu acasa. Nu ma pot reobisnui cu mine. Nu stiu ce sa fac, parca am uitat cum sa imi misc picioarele si mainile, am uitat cum sa respir si cum sa mananc. Aproape ca nu recunosc nimic. Patul pare ca s-a obsinuit din nou cu mine. Adorm la 23.00 si ma trezesc la 8.00. Acolo adormeam la 3.00 si ma trezeam la 8.00. Si acum am timp. Mult timp si mai ca l-as da de pomana altor napastuiti care inca nu au timp. Acolo credeam ca aici voi avea ce face cu timpul. Aici am timp, insa nu e acelasi de acolo. Nu e TIMPUL MEU.