Dana cu ceai si un Reader necitit

Nu stiu, zau, ce se intampla cu Timpul. Parca acum cinci minute era dimineata si eu ma bucuram ca "vaaai, am atata timp ca sa citesc minunatul Reader (it's something about linguistics, language acquisition, bilingual children, anomic aphasia and so on). Verific posta. Cateva spam-uri neinteresante, un newsletter si cateva anunturi cu bloguri noi. A, da, si am castigat si azi un milion de lire sterline. Sa (ne) revenim. Cand m-am uitat la ceas, se facuse deja 12. Mi-am zis ca inca mai am timp, poate mai tarziu o sa ma dau jos din pat sa imi fac si un ceai si sa ma indop cu pastile. Si deodata, Dana are o idee minunata: hai la ceai!. Nu o sa refuz un ceai bun si o companie extrem de placuta. Hai deci. Asta inseamna ca ziua mea deja nu mai are seara in care sa pot citi. Si ca sa fie totul perfect, mi-am adus aminte ca in frigider sta un pui zgribulit care asteapta sa fie rumenit. Prin urmare, dupa-amiaza se mai reduce cu o ora. Si mai am si un bagaj mare de facut. Si carti de carat. Si lucruri importante de notat. Si "vaaai, nu mai am timp sa citesc Reader-ul!"... Voi reveni cu amanunte, cel mai probabil de pe alte meleaguri. Ale mele.