Nu a scris nimeni cartea "Cum să nu te trezeşti dimineaţa cu inima frântă". Scriem singuri câte o pagină în fiecare zi. Şi avem mereu grijă ca personajele să fie reale. Cuvântul care mă descrie cel mai bine zilele acestea? Sau în dimineaţa asta însorită? Numb. Sau poate scared. Poate că mă tem pentru că nu îmi mai recunosc gândurile. Aş vrea să recitesc tot ceea ce am scris cândva despre ce credeam că ar fi putut să fie. Aş vrea să regăsesc toate acele momente pe care nu înţeleg de ce nu le mai pot retrăi. Sau poate e doar o dimineaţă fără cafea. Mă simt ciudat. Ca un omuleţ care s-a trezit într-o casă pe care nu o cunoaşte şi care nu ştie ce are de făcut azi. Şi totuşi, sunt în camera mea, aceeaşi fereastră mare, aceeaşi lampă, aceeaşi muzică. Azi am chef de ceai and I shall have it. E o zi de păr prost, nici nu aveţi idee, dar nu mai contează, afară e soare. Zilele trecute mi-am dat seama că nu are rost să îmi ascund cearcănele. Îmi plac. Sunt o parte din mine, arată că noaptea visez în loc să dorm. Să plec totuşi spre minunata facultate.
Photo: Verde Ursuz
No comments:
Post a Comment