Maggie

„Îşi muşca buzele fără să îşi dea seama.
-Personalitate multiplă.
-Nu e de bine, îi şopti domnul Popstrobim ţinând-o strâns de mână.
-Cu uşoare tendinţe psihotice.
-Nu e deloc bine, îi spuse acelaşi domn Popstrobim şi îi puse cealaltă mână pe umărul drept.
-Şi predispusă la depresie.
-Acum chiar că e grav.
Maggie îşi privi mâinile care îi tremurau de când intrase. Voia să fumeze. Se ridică şi, căutând liniştită în geantă pachetul de ţigări, dădu peste brelocul-broască dăruit de el. Îl scoase şi îl strânse în mână cât putu de tare. Se întoarse apoi spre cei doi care o priveau nedumeriţi:
-Idioţilor!
Ieşi trântind uşa şi lăsând în urma ei o broscuţă mică de platic căreia îi lipsea un picior.”