Un sentiment mai puternic decât mine

Era camera aceea plină de lumină, multă lumină, lumină puternică, galbenă şi blândă. Inunda toată camera prin fereastră. Îmi plăceau perdelele acelea albe cu flori, cunoşteam fiecare floare în parte, le analizam dimineaţa înainte să mă dau jos din pat. Mă uitam la tine cum te pregăteai. Stăteai în lumină, în lumina aceea puternică şi blândă. Aşteptam, te aşteptam să fii gata, eu nu aveam niciodată nimic de făcut, pe atunci eram gata la timp, acum întârzii mereu pentru că, vezi tu, am devenit o fiinţă nesigură şi singură. Ne pregăteam să ieşim în oraş. Cât de adânc mi-a rămas întipărită în minte imaginea ta în lumina aceea, iar eu pe marginea patului, privindu-te uimită, aşteptând să te pregăteşti.