It's funny how...

...viaţa ne poartă către cele mai mari aventuri.



Spre ce ne îndreptăm atunci când vine vorba de iubire? Spre ce ne îndreptăm dacă am uitat să-i dăm o definiţie clară? Dacă am uitat ce simţim atunci când iubim şi am uitat cum să le povestim celor care acum ar trebui să experimenteze primii fiori ai iubirii? Spre ce ne îndreptăm dacă nu mai putem să spunem exact ce ne doare atunci când ceva în noi se frânge?

Ce-am pierdut şi când anume? Şi cum se face că devenim atât de laşi încât ne temem de aproape orice? De necunoscut ne-am temut întotdeauna, dar acum ne temem să nu trecem iarăşi prin aceleaşi întâmplări.

N-ar fi teribil să te trezeşti într-o dimineaţă şi să îţi dai seama că ai uitat să iubeşti? Că oricât ar ţine cineva la tine, tu nu mai eşti în stare să oferi nimic, nici îmbrăţişări, nici săruturi, nici măcar un zâmbet, oricât ar fi de fals. N-ar fi teribil să te trezeşti într-o dimineaţă şi să te întrebi spre ce te îndrepţi acum că nu mai poţi să simţi nimic, nici măcar când cineva îţi cerşeşte iubire, iar tu îţi întorci privirea spre propriile dureri, închise în tine de atâta vreme încât nimeni nu le mai poate vindeca?