see how I run

Uneori crezi că ai ales un drum. Şi ai perechea ta de pantofi preferată, sunt nişte pantofi cu care ţi-a fost întotdeauna uşor să mergi. Aşa că nu te mai descalţi decât atunci când ajungi acasă, când eşti din nou în siguranţă. Şi a doua zi o iei de la capăt şi pe urmă te plângi că nimic nu se schimbă. Poate dacă ai merge desculţă, te-ai răni, te-ai zgâria, ţi-ai pune un plasture şi până la urmă ţi-ar trece. Dar ai simţi durerea şi plăcerea de a vedea că nu o să-ţi rămână cicatrice. Ai simţi.

mă-ntreb ce spuneam atunci când scriam că sunt un om. bine că mai avem eticheta, nu?

poate ar trebui să fac puţină ordine printre oameni şi sertare.