bucureşti nord

ce scriitor eşti tu, fără un pix, fără un carnet? ai găsit un ghemotoc de hârtie, l-ai despăturit şi ai răsuflat uşurată. pe una din părţi nu era scris nimic. te-ai aplecat, cu cartea pe genunchi, îl citeşti pe llosa, şi ai început să zgârii, printr-un scris indescifrabil, despre cum nu te poţi numi un scriitor dacă nu ai nici măcar un carnet, iar foaia asta pe care scrii acum e plină de fardurile răsturnate în geantă, de pudră şi picături de parfum aşa că din loc în loc nu mai poţi să scrii, doar scrijeleşti urme invizibile pe grăsimea parfumată a hârtiei. patruzeci de minute până la bucureşti. ai avut un noroc chior, ai luat cel mai vechi tren din gară, acum eşti lac de sudoare, iar capul îţi vuieşte odată cu vuietul trenului. ferestrele nu se deschid, doar pe hol sunt câteva, la trei-patru metri mai încolo, prin care pătrunde aerul oricum încins. ai terminat de citit "ultima zi a unui condamnat la moarte" şi-ţi dai seama că mai sunt cărţi esenţiale pe care tu încă nu le-ai citit şi vrei să te numeşti scriitor. dar da, îţi zâmbeşti în oglinda murdară din compartiment, eşti scriitor. poate aşa vei începe să te comporţi ca atare.