faci un pas

că oamenii se schimbă foarte uşor nu mai este de mult un dubiu. nu ştiu însă cât de mult se pot schimba în interior. cred că destul de mult, nu?

faci un pas şi nu-l mai regreţi. dar acum un an te-ai fi prăpădit cu firea. erai hamlet, acum eşti un fel de don quijote. chiar asta scriam într-un carnet cu multe luni în urmă: mi-aş fi dorit să fiu don quijote, dar m-am trezit interpretându-l pe hamlet.

lucrurile se schimbă, nu după cum bate vântul, ci după direcţia în care vrei tu să mergi. uneori s-ar putea să greşeşti drumul, dar nu e niciodată greu să alegi o altă stradă. faci un pas şi ştii că ai mers mai departe.

e ciudat cum te văd cei din afară. că nu te văd cum eşti. pentru că poate nici nu eşti aşa cum îţi imaginezi tu. când începi însă cu adevărat să îţi arăţi chipul, vei fi surprins să observi că eşti o surpriză chiar şi pentru cei care te cunosc de ani de zile şi despre care credeai că te cunosc cu adevărat.

dar e plăcut. "ei, uite că nu sunt cum credeai!".

iar acum câteva ore de somn. mi-e deja dor de un nou concediu.