23 November 2010

ar fi multe, multe, multe e-mail-uri de trimis

dar le uit aproape în fiecare zi. îmi aduc aminte abia noaptea de zecile de lucruri pe care încă le-aş mai fi avut de făcut. şi nu-mi ajung. nimic nu este atât de fulfilling încât să fie suficient, să-mi spun că ceea ce fac acum îmi ajunge, îmi umple inima şi, prin urmare, nu mai trebuie să mă zbat. dar nu e, aşa că nu mă pot abţine să nu mă arunc în zece mii de proiecte în timp ce încerc să îmi dau seama ce vreau să fac cu mine. sau poate doar amân ceea ce aş putea să fac şi nu fac. ştiţi traducerea aceea? lucram la ea astă-vară. nu e nicio surpriză că n-am mai terminat-o. dar nu mai am zile libere. încerc să îmi dau seama ce s-a întâmplat de atunci şi până acum pentru că aveam acelaşi job. poate asta înseamnă plafonarea, de fapt. poate asta înseamnă compromisul şi renunţarea. doar că eu mai am de mers.

în dimineaţa aceasta am luat micul dejun în faţa ferestrei. cred că e a doua oară când fac asta deşi de un an şi jumătate am aceeaşi privelişte minunată de care nu profit niciodată. e chiar un sentiment plăcut, pentru câteva minute uiţi că eşti în bucureşti. nu ştiu dacă e bine ce fac. încă încerc să îmi dau seama cum aş putea să fiu mai organizată, să-mi împart timpul în zeci de pătrăţele din care să iau la nevoie numărul potrivit de ore şi minute.

so far, so nothing. până şi blogul acesta are nevoie de o reorganizare. dar o tot amân. poate astăzi, după prânz. o zi frumoasă! şi... spor la citit!

No comments:

Post a Comment

With the past, I have nothing to do; nor with the future. I live now. Ralph Waldo Emerson

Don’t pray when it rains if you don’t pray when the sun shines.




îmi ţin fericirea în buzunare, în zeci de buzunare cusute pe dos.

My photo
scriu pentru mine, ca să cresc mare