când strigi şi nimeni nu te aude

poate ar fi fost mai bine să plouă. da, cu siguranţă, ar fi fost mai bine să plouă. eşti la a treia ceaşcă de ceai. de fapt, eşti la al doilea ceainic. o să te transformi în ceai şi-o să te miri şi tu de cea mai rapidă metamorfoză.

"şi până la urmă s-au enervat, l-au luat pe un făraş şi l-au aruncat la gunoi". teatru din trecut.

they don't know you like I do and you don't know me at all. fair enough, mi-am spus în timp ce îmi împachetam ultimele rămăşiţe de mândrie. nu ştiam că până la urmă nu avea să mai rămână nimic.

you have to make a CHANGE. and so I did. 56,6 cu roşu pe un fundal gri, ERR ERR ERR. Dar şi a doua oară tot atât a fost aşa că m-am bucurat. le văd şi acum în faţa ochilor. the only ERROR was I. am dat deoparte murakami, acum alerg ca o nebună după toate cărţile lui, o umbră care îşi cară fricile într-o sacoşă de pânză pe care uneori scrie cărtureşti, alteori mon sac sonia rykiel.

mâine, ce?