inainte spuneam ca nu stiu nimic, dar acum...

acum mai ca-ndraznesc sa spun ca stiu mai multe. m-am tot foit si m-am razvratit de la 11.00 pana la 13.00. pe urma, am analizat situatia. m-am impacat acum ceva vreme cu schimbarile bruste. pe parcurs, am invatat sa nu mai iau nimic personal. iar azi, ei, azi a trebuit sa invat sa trec peste o nedreptate care nu putea fi reparata si sa imi propun sa ies din aceasta experienta care va incepe in curand cu o noua lectie. in loc sa vad in asta o munca efectuata in zadar, imi propun sa fiu un om ambitios si sa fac lucrurile cat pot de bine. o iau ca pe un antrenament la sfarsitul caruia esti mai puternic tocmai pentru ca ai muncit si ai exersat acele sarcini.

e-asa o intorsatura de situatie care ma surprinde si pe mine. dar atata vreme cat asta imi ia durerile de cap cu mana, inseamna ca e o solutie foarte buna.

in seara asta ma scot singura la cina. stiu un loc cu supa de nota zece si cu cea mai buna inghetata de casa. dar aleg sa il pastrez doar pentru mine deocamdata. si dupa ce mai muncesc putin la fel de organizat ca si pana acum, imi pot relua linistita programul de rasfat la ateneu si teatru.

azi parca a fost prima zi de primavara. si zambeste ursuzul din mine, acum ca i-a trecut durerea de cap.