n-am crezut niciodată că html-ul o să facă atât de mult parte din viaţa mea

                         
oricum. html la micul dejun, uneori de la 7.23. cu cafeaua de lângă care lipsesc şi vor lipsi întotdeauna ţigările. şi n-am crezut niciodată că muzica poate să sape în tine şanţuri adânci prin urmele venelor sau acolo unde, la încheieturi, te sperii câteodată că te-ai putea zgâria prea tare şi ai ajunge la vene.

embed the html code la masa de prânz care se ia cel mai adesea în faţa altor coduri html dacă ai grijă să nu te uiţi în stânga sau în dreapta pentru că acolo alţi oameni mănâncă html pe pâine în pauza lor de html.

dar seara html-ul capătă alte chipuri şi alte interfeţe, iar muzica se scurge altfel de data asta prin toate venele şi toate celulele şi-mi umple uneori plămânii până când rămân fără aer şi învăţ să respir embedded.

în orice caz, n-am crezut niciodată că html-ul o să facă atât de mult parte din viaţa mea.