how do you live with the chaos? you learn to embrace it. (zen habits)

atunci cand am inteles ca nu trebuie sa imi fac planuri, am avut certitudinea ca atata vreme cat traiesti in prezent si te bucuri de ceea ce iti ofera viata in acel moment, vei ajunge acolo unde iti doresti fara ca macar sa stii exact unde vrei sa ajungi. si partea buna e ca o sa-ti fie bine pe tot parcursul drumului.

sunt perioade in viata cand nu este totul lapte si miere, dar trebuie sa luam doar partile bune din acele momente si sa le acceptam ca pe niste intamplari sau stari trecatoare. imi spun asta pentru ca, in ultima vreme, ma entuziasmasem fara sa vreau de niste proiecte pe care le-am tot amanat. atunci cand am crezut ca voi avea in sfarsit timp sa ma ocup de ele, o schimbare neprevazuta mi-a lasat impresia ca va trebui sa aman din nou totul.

asa ca in ultimele cateva zile am fost rascolita de aceste vesti care ma dezarmasera. n-am mai avut incredere in fortele proprii, am uitat ca schimbarile sunt benefice, ca o directie noua aduce cu sine oportunitati noi si ca mi-am demonstrat deja ca pot duce multe lucruri la capat. in doar cateva ore, am uitat tot. reusita de ieri n-a mai insemnat brusc nimic. nu am apreciat un moment de care ar fi trebuit sa fiu mandra, dar sunt recunoscatoare astazi. si reiau aceeasi concluzie: planurile nu aduc nimic bun. cu cat avem asteptari mai mari si cu cat suntem mai exigenti cu noi, cu atat dezamagirea noastra va fi mai mare atunci cand lucrurile nu se vor petrece asa cum ne dorim. si chiar daca au loc evenimente care ne-ar putea folosi mai mult decat planurile initiale, nu o sa mai vedem nimic bun in toate acestea tocmai pentru ca ne-am concentrat, in tot acest timp, pe un singur lucru.

a te bucura de prezent inseamna a fi constient ca poti fi in permanenta un om mai bun decat ai fost ieri, fara a face din asta un scop in sine. sunt lucruri care functioneaza, dar de care uit adesea. stiu ca suntem influentati de toti oamenii pe care ii avem in jurul nostru, ca e greu sa iti pastrezi zambetul pe buze cand in fata ta, la cele mai multe intalniri, cel din spatele cestii de cafea iti marturiseste viziunea sumbra pe care o are asupra vietii. si-mi doresc sa ma aflu din nou de cealalta parte a baricadei si sa vad in tot ceea ce mi se intampla numai lucruri pentru care ar trebui sa fiu recunoscatoare si de care ar trebui sa ma bucur din plin.

dar si asta e un plan, nu-i asa? :)