11 October 2011

e marti si e cat se poate de straniu



e marti dupa-amiaza. miroase a ghimbir, a scortisoara si a nucsoara. nu sunt acasa. nu sunt in redactie. e ceva straniu in toata aceasta dupa-amiaza. dar miroase atat de frumos. rasuna un pian. incet, linistitor. gonzales-gogol. ma intreb de ce ne indragostim si daca ne mai indragostim. ne indragostim de linistea pe care ne-o ofera iubirea? de un astfel de moment din zi? ne indragostim de propria singuratate? de un concert de muzica clasica? de promisiunea ca vom face, de maine, alte lucruri? ne indragostim oare si de o viata pe care ne-o dorim si ne-o imaginam la nesfarsit? de carti pe care inca nu le-am citit? de oameni pe care inca nu i-am cunoscut?


ne indragostim uneori si de trecut?

e marti si e cat se poate de straniu ca sunt aici. ca brusc, dupa un an si jumatate in care in fiecare marti scriam pe fuga un ultim articol sau trimiteam un ultim e-mail, traiesc o altfel de dupa-amiaza. e un moment linistitor si savuros, ca tacerea dintre doua acte ale unei compozitii clasice. sau ca pauza pe care o iei intre doua sorbituri din ceaiul preferat. incerc sa adun totul de aici. lumina care intra pe fereastra. muzica. siguranta. increderea. amintirile.

3 comments:

  1. straniu si atat d elinistitor acet post. :) toamna a rapit soarele . e straniu. si frig.

    ganduri senine. curaj. putere pentru a-ti construi o viata colorata.

    ReplyDelete
  2. Cred ca e postarea mea preferata ( nu ca altele nu mi-ar placea) , de-as putea sa dau like ca si pe facebook ar fi grozav.

    ReplyDelete
  3. :) apreciez mai mult comentariile decat like-urile asa ca-ti multumesc mult pentru ca ti-ai folosit din timp ca sa-mi scrii.

    ReplyDelete

With the past, I have nothing to do; nor with the future. I live now. Ralph Waldo Emerson

Don’t pray when it rains if you don’t pray when the sun shines.




îmi ţin fericirea în buzunare, în zeci de buzunare cusute pe dos.

My photo
scriu pentru mine, ca să cresc mare