deci aşa

pe o fugă nefugă vă scriu că nu m-am gândit la ce-mi doresc de la anul care vine. nici de la mine nu ştiu ce-mi doresc. ştiu doar că trebuie să merg tot pe drumul ăsta, cu acelaşi curaj pe care l-am căpătat habar n-am de unde. poate de undeva din inimă, după ce s-o fi săturat de deziluzii. aşa că vă doresc vouă curaj. şi nu începând de la miezul nopţii, ci de acum. am citit de mai multe ori că fericirea nu e o destinaţie, ci o călătorie. e o stare pe care o regăseşti atunci când descoperi că nu trebuie să te gândeşti decât foarte puţin la trecut şi la viitor. prezentul e singurul pe care îl ai la dispoziţie.

şi pentru că poate anul ăsta n-am mulţumit suficient de mult, aşa cum am văzut azi într-o animaţie scurtă, vă spun şi vouă "arrigato from the bottom of my heart".

şi cam atât. îmi sunteţi dragi.

trebuie să mai spun că printre cei alături de care voi petrece această noapte se numără şi 3 oameni dragi din blogroll. iar ele sunt dovada vie a prieteniilor care se formează la maturitate şi care durează peste ani şi ani. un alt motiv ca să spun mulţumesc.