ca m'enerve

dar poate că nu e bine să scriem despre lucrurile care nu ne plac. îmi place să mă trezesc dimineaţa devreme. mi-e greu să mă concentrez însă asupra unei cărţi şi mi-e practic imposibil să văd un film întreg într-o singură seară. îmi fac liste. nerăbdarea a luat locul răbdării. trec aproape cu uşurinţă peste unele responsabilităţi financiare şi-mi spun că am reuşit. e un început de drum de om cu adevărat matur, dar nu-l percep. e ca şi cum ai spune că e "normal", iar altcineva ţi-ar spune că nu poţi defini normalul, iar eu m-aş enerva şi aş începe o discuţie în contradictoriu pe această temă a imposibilităţii de a defini normalul.

vreau să fiu acolo, vreau să vizitez cel puţin trei ţări anul acesta. în acelaşi timp, vreau să termin casa (aproape că nu-mi vine să cred că pot folosi această expresie). sunt însă aspecte ale unei vieţi care m-au luat cumva pe nepregătite. am însă noroc cu o stare de bine care mă ţine cumva pe linia de plutire şi care mă ajută să înţeleg că pot face ca multe lucruri să fie bine. important e să le fac. cei care se plâng mereu fac prea puţin. mi-s dragi multe lucruri şi entuziasmul ăsta n-a mai dispărut de ceva vreme. îmi pun ideile în practică şi am grijă să nu fiu delăsătoare în prezent pentru că am avut tendinţa aceasta încă din copilărie.

dacă mi-e dor (şi-mi este) de ramuri înflorite sub fereastră, o să am grijă ca balconul să se transforme într-o oază de linişte şi de verdeaţă. când te muţi, nu iei cu tine doar cărţile şi hainele, îţi iei şi prietenii. şi puţine lucruri te bucură mai mult decât să-i vezi că vin la tine, că le place casa asta şi că prietenii ăştia sunt nişte oameni minunaţi care îţi fac fiecare zi mai bună.

am observat că nu ne percepem însă niciodată aşa cum ar trebui. când noi vrem mai mult şi credem că nu am făcut suficient, alţii consideră că am realizat destule. în acelaşi timp, şi noi ne uităm la alţi oameni din jur şi-i admirăm şi avem grijă să le amintim cât de multe lucruri ştiu să facă. e un alt aspect al prieteniilor consolidate în timp pe care l-am remarcat în ultima vreme.

e bine să vrem mai mult. să ştim că avem puterea de a fixa de unii singuri înălţimea treptelor pe care vrem să urcăm. şi să mai ştim că doar un prezent plin pe care nu-l dormim peste ora decentă ne poate aduce un viitor frumos.