Rarely, but it happens

Aproape ca as vrea sa spun "save me from myself" insa nu am cui. Doar mie. Aproape ca as vrea sa implor "sa trec si de asta", dar stiu ca e doar un drob de sare imaginar si ca e doar o zi si ca e doar o stare. E totul bine. Dumnezeule, ma mai iubesti? Tare mi-as dori ca iubirea pentru divinitate sau credinta sau orice altceva asemanator sa ne poata rezolva unele probleme. Si poate le si rezolva. Sau poate, mai degraba, ne ajuta sa le prevenim. Nu stiu in ce cred. Stiu doar ca simt nevoia sa cred din nou. Mi-e inca bine si n-as vrea sa incep sa ma tem. Sunt lucruri peste care trec poate aparent mult prea usor. Poate ca mi-e greu sa cred ca m-am schimbat chiar atat de mult. Ca si cum in locul meu se afla acum o alta persoana, tulburator de nepasatoare. Si nu sunt sigura ca imi place de persoana asta. De fapt, stiu sigur ca mi-e drag omul responsabil care am fost dintotdeauna. Exista o limita a lucrurilor pe care ar trebui sa le indraznim. Exista o limita a lucrurilor pe care ar trebui sa le facem. Si stiu ca avem nevoie sa mergem mai departe, sa nu ne oprim si sa nu ne invinovatim. There is no failure, but a lesson. Altfel nu stiu cum sa functionez. Sau nu mai stiu cum sa functionez. Ai intotdeauna de ales si cred ca a alege sa identifici lectia si sa mergi mai departe e spre binele propriu. Imi simt si corpul obosit si putin bolnav. Aproape ca ma trage de maneca si poate ca vrea sa incetineasca putin. Dar nu ma pot opri sa analizez. Sunt lucruri pe care trebuie sa le acceptam si pe care sa le suportam si a doua zi. Nu devin toate o parte din noi, de unele ne putem elibera. Iar eu asta simt nevoia sa fac, cel putin astazi, sa ma eliberez. Nu-mi mai plac grijile si stiu ca ele sunt inca o urma puternica a ceea ce eram pana de curand. Si multe sunt copilaresti, doar poate ca unele astfel de griji ne fac ceva mai responsabili. Lesson learned, in orice caz.

Si daca esti inca acolo si-ti mai amintesti de rugile mele din copilarie, save me from myself, so many years later.