timpul regasit

uneori dai peste adevaruri mai mult decat multumitoare in carti. rezonezi cu ele si-ti spui ca asta e solutia. diminetile mele sunt mereu agitate, dar pe ele le traiesc cel mai intens. mereu sunt pusa pe schimbari, mereu incerc sa definesc si sa completez o versiunea mai buna a propriei persoane, dar in ultima vreme nu am cum sa nu vad ca am uitat de multe dintre aceste hotarari. E drept ca unele imi sunt acum obisnuinte, ca nici nu le mai observ si ca sunt o parte fireasca a persoanei care sunt astazi.

mi-am amintit astazi cat de frumoase sunt diminetile care incep devreme. si mi-am dat seama cat de mult aveam nevoie sa ma reorganizez un pic. atunci cand te lasi inghitit de rutina, nu mai esti productiv, ci doar ocupat. si ideea ca-mi folosesc astfel timpul, ca il irosesc, e departe de a-mi fi pe plac.

asa ca stiu exact unde trebuie sa ma concentrez mai putin si cum trebuie sa-mi petrec orele libere care ar parea mai lungi daca nu le-as mai pierde in mod iremediabil tot in online. cred ca doar atunci cand nu mai faci lucruri doar pentru tine si ramai prins intre munca si prieteni incepi sa simti ca nu-ti mai ajunge timpul si ca ai obosit. In realitate insa, suntem capabili de lucruri mult mai multe, asa ca o oboseala permanenta este, de multe ori, doar rezultatul unui timp folosit in mod gresit.