aici e inima mea. aici, în inima mea

inima mea se face uneori mică de tot. şi se face linişte, cea mai cumplită linişte. şi se face iarnă şi-ai crede că n-o să mai adormi niciodată. cele mai dureroase strigăte sunt cele care nu se-aud. se lovesc de pereţii inimi tale, ţi-o zgârie pe dinăuntru, lasă urme pe care nu le mai vindecă nimic. îţi simţi fiinţa desprinsă de tot ce există. memorie, amintiri, totul dispare. eşti doar o inimă mică în care s-a adunat totul, cumplit de mult. uneori nu ştiu ce să mai spun, deşi alteori pare atât de uşor să te joci cu cuvintele. nu mai am aer acum, nici cuvinte. doar câteva ore de somn şi-apoi din inimă apare un corp întreg odată cu dimineaţa. lasă cuvintele să iasă. totul trece.