let life happen to you

nu ma mai tin de nimic. mi-am desprins degetele de trecut cu mult timp (ani) in urma. iar mai nou ma las condusa de inima si, desi ma simt mai putin responsabila cand vine vorba de stabilirea prioritatilor impuse, mi-e bine. ma duce inima acolo unde trebuie dupa ce i-am reprosat ca n-ar fi trebuit sa o ascult. insa lumea poate fi inteleasa atunci cand iti pleci urechea la fosnetul vantului, cand asculti mai putin zgomotul strazilor, cand vocile din jur devin sterse si tu auzi cum bate inima. si cand bate tare, bate fiindca e fericita. zambesc si parca nu-mi vine sa cred cum se oranduiesc uneori toate. stiam ca exista oameni care scot ce-i mai bun din tine, dar nu stiam ca daca iti deschizi cu adevarat inima si mintea, poti sa vezi cum se schimba totul la tine in cel mai scurt timp. cum gandurile tale se linistesc treptat, cum inveti sa fii un om mai bun de la o zi la alta, cum nu vrei sa te mai concentrezi decat pe lucruri bune, cum intelegi ca ai in tine suficienta bucurie si iubire pentru o lume intreaga, cum vrei parca sa ii lasi pe altii sa ia din tine bucurie cata doresc si cat optimism vor pentru ca stii acum ca ce ai descoperit e inepuizabil. e ca si cum ai spune ca nu-ti mai place soarele, ca nu-ti mai plac diminetile, ca nu-ti place cum se simte iubirea. iar mie-mi plac toate si cand simt ca sunt coplesita de sentimentele astea frumoase si grele in acelasi timp prin ceea ce transmit, imi amintesc imediat sa fiu recunoscatoare din inima si sa stiu ca nimic nu ni se cuvine si ca totul poate sa dispara oricand. traiesc acum, aici. doar multa ordine si disciplina trebuie sa-mi mai aduc in viata. spun da oportunitatilor ca niciodata si m-am trezit spunand sincer intr-o zi ca mie nu mi-e frica de nimic. mi-am dat seama ca nu-mi mai este frica sa incerc, ca simt cum de la o zi la alta se mai dezleaga un mister. ca atunci cand cunosti un om si din strain iti devine din ce in ce mai bun prieten pana ajungi sa simti ca-l stii de-o viata. all is full of love.