puncte puncte

am vazut oameni frumosi acolo unde altii s-au grabit sa judece, am luat apararea unor oameni necunoscuti, am cerut scuze in numele altora si m-am simtit nedreptatita de mii de ori odata cu nedreptatitii care nu-si puteau lua apararea. m-a durut inima ori de cate ori am vazut un batran cazand si-am trait frici de toate felurile, dar niciodata, absolut niciodata, n-am incetat sa mai cred in oameni dupa ce am inteles cat de frumos este frumosul deja existent, cat de mult bine iti aduce iubirea neconditionata pe care o oferi din nou cu incredere fara sa-ti spui, dupa o incheiere, ca nu te vei mai indragosti vreodata. am invatat ce mult bine aduce binele si-atunci l-am inhatat si-am zis ca nu ii mai dau drumul. mi-am promis sa continui sa merg indiferent de oricat de greu mi s-ar parea ca inaintez. mi-am promis sa ma privesc in oglinda cu cei mai aspri ochi, dar si cu cei mai iubitori. si mi-am mai promis sa am incredere la nesfarsit pentru ca oamenii nu sunt niciodata la fel, dar modul in care noi ii privim poate sa fie intotdeauna acelasi daca nu ne dam seama ca greselile pe care le facem in relatiile cu ceilalti sunt si ale noastre. nu exista tipare, nu exista etichete, exista doar amintiri de care tragem cu dintii fara sa stim cat rau ne fac. m-am eliberat de multa vreme de trecut, de tot trecutul, dar e o lupta grea si fericirea pe care incerci s-o cladesti. sa mergi echilibrat pe sarma e o reusita care cere multa indemanare si ani de exercitii, nu?