tired, tiring

play this first: http://hypem.com/track/1pjdw

nimic nu e mai obositor decât să amâni, să mergi la culcare cu acelaşi gând şi să te trezeşti ca şi cum somnul n-a reuşit să şteargă nimic din grijile de aseară. dacă n-aş şti că doar prin a începe să fac lucrurile pe care le amân va dispărea toată această stare, mi-aş mai găsi scuze. dar aşa, nu prea mai am niciuna. poate doar dorinţa de a trage puternic aer în piept şi de a lua o pauză care să nu aibă iz de pauză. doar că simt că pauza aia a fost deja luată şi n-a fost pe meritate. cred că e prima oară când îmi fac griji cu adevărat pentru un proiect, pentru un alt fel de muncă, iar asta nu poate să îmi ofere încă o dovadă a faptului că îmi pasă. nu-mi dau seama dacă prin asta trec şi alţii, nu ştiu cum se rezolvă şi cum îţi vindeci aceste perioade în care te simţi pierdut şi fără o direcţie, dar presupun că tot la acţiune se reduce totul. ar mai fi de pus la punct doar momentele în care simt că am mâinile legate. pe scurt, cum ademeneşti inspiraţia? momentul ăla în care ştii, chiar ştii că vei crea ceva frumos şi la finalul căruia chiar asta se întâmplă?