inimile care nu se văd nu se recunosc

play this first: http://hypem.com/track/1k2k9

înveţi, pe măsură ce trece timpul, să vezi dincolo de chipuri. îţi permiţi (dar numai fiindcă te-ai atenţionat singur de multe ori) să ai răbdare şi să gândeşti înainte de a vorbi. priveşti situaţia din afară şi ridici din umeri. în faţa ta, oamenii te vor privi nemulţumiţi. e ceva în neregulă cu tine. de ce nu critici? de ce nu vorbeşti în necunoştinţă de cauză?

înveţi, de-a lungul timpului, că dincolo de orice chip se ascunde o poveste. că oamenii nu-s ai noştri să-i păstrăm. înveţi pe cine trebuie să laşi în viaţa ta chiar dacă ştii că şi peste douăzeci de ani cineva te-ar putea dezamăgi. înveţi să respecţi însă existenţa altuia. you pretty much live and let live. au zis-o americanii mai bine şi cu asta basta.

îţi permiţi. priveşti în urmă cât să nu uiţi că ai avut parte de un car de experienţe. ierţi fără să uiţi. ai învăţat că primeşti ce crezi că meriţi. şi-atunci ceri mai mult şi-accepţi mai puţin şi mai puţine lucruri. când pleci, pleci pentru totdeauna. şi e atâta linişte uneori încât ai vrea să o împarţi cu toată lumea.

ducem toţi lupte, mai grele, mai uşoare. dar ne-o îngreunăm atunci când începem să îi judecăm pe cei din jur. uneori sunt ca un ghimpe în coastă. fiindcă ridic din umeri şi-i apăr pe necunoscuţi. nu-i cunoşti, nu le ştii povestea.

"E ceva în neregulă cu tine. De ce nu critici? De ce nu vorbeşti în necunoştinţă de cauză?"

Lângă tine, aşa cum păstrezi doar cărţile care au trecut testul timpului, vor rămâne numai oamenii potriviţi.