astenia inimii

stii cum dezamagim? foarte simplu. mai intai ne dezamagim pe noi si-atunci ne e mult mai usor sa-i dezamagim pe ceilalti. e ca atunci cand esti nervos si-ti descarci nervii pe oricine se nimereste sa-ti iasa in cale. eu te dezamagesc pe tine, tu pe mine, apoi si tu dezamagesti alti oameni, iar alti oameni ne dezamagesc pe noi. astenia inimii, in aceasta privinta, nu poate fi rezolvata. traim intr-o lume in care dezamagirile nu au cum sa lipseasca si, intre noi fie vorba, au un rol al lor, asa cum il are si tristetea.

dezamagim intr-o secunda. putem sa dezamagim dimineata, printr-un singur cuvant. sau seara, inainte de culcare. sau cand faci cafeaua, sau la telefon. sau dupa ce te-ai framantat zile in sir si in sfarsit ii spui. dezamagesti oricum, chiar si atunci cand ai grija sa nu dezamagesti. iar aceasta e dezamagirea care se imparte la doi. fiindca de dezamagiri nu scapa nimeni. insa cu cat vei arunca vina pe ceilalti, cu atat vei fi mai dezamagit.

dezamagirile impartite la doi sunt cele pe care trebuie sa le analizezi cel mai mult. fiindca ai si tu o vina. si trebuie sa ti-o asumi si sa mergi mai departe. si sa o iei de la inceput cu lectia invatata. ai dezamagit in felul ala si nu mai faci. fiindca altfel ramai orb daca ai dezamagit de zece ori in acelasi fel si tu n-ai invatat nimic.

nu-i om care sa nu fi dezamagit vreodata pe altcineva. nu-i om care sa nu fi fost dezamagit. important e sa nu ne obisnuim cu asta. sa nu o luam ca pe ceva ce exista in noi, ca o a treia mana de care nu putem scapa. a dezamagi nu e o insusire, e un obicei prost.