fac bine ceea ce fac

Poti ramane foarte usor prins intr-un vartej care sa te traga din ce in ce mai jos. Sau poti ramane acolo, pe linia de plutire, intotdeauna acelasi, intotdeauna in aceeasi pozitie. Daca tu nu te schimbi, nimic in jurul tau nu se schimba. Atat cat reusesc sa-mi fac timp, investesc in mine. Dincolo de ceea ce trebuie sa fac, aleg sa nu uit unde vreau sa ajung. Si ieri mi-am dat seama ca fac bine ceea ce fac si ca nu mi-ar strica o doza de extra-incredere. Cred ca m-am trezit cu gandul asta, am dormit vreo 3 ore, dar aceasta concluzie a tinut loc de energie.

Poti sa inveti foarte mult, de la oameni, din carti, din nenumarate alte surse. Si chiar daca uneori pui la indoiala cunostintele acumulate sau nu iti dai seama de ceea ce ai invatat, se ivesc mai devreme sau mai tarziu contexte care iti demonstreaza ca eforturile tale nu au fost in zadar.

Moment emotionant ieri, cand Neagu Djuvara a intrat in librarie. L-am aplaudat toti, inaltandu-ne pe varfuri ca sa-l vedem pe omul-monument, cum l-a numit Liiceanu, un om cu o agerime a mintii uimitoare, la cei 97 de ani ai sai.

Poate abia ieri, inainte de aceasta intalnire, in timp ce luam un pranz tarziu impreuna cu un prieten, un om care a crezut in ceea ce vreau sa fac si a avut poate mai multa rabdare decat mine, mi-am dat seama ca eforturile de pana acum au fost toate facute la vremea lor, nici mai devreme, nici mai tarziu. Ca nu trebuie sa ne zbatem, asta mi-a confirmat, ca trebuie sa mergem pe drumul nostru fiind noi cu adevarat si avand grija sa nu ratam aceasta experienta in vreme ce alergam dupa niste impliniri care sa nu ne reprezinte.

Inapoi la munca, inapoi la incredere.

Va las cu Valentina Lisitsa, foarte cunoscuta pentru felul in care alege sa interpreteze compozitiile clasice.