si acum am ajuns din nou in acea etapa in care schitele se fac si se refac, in care arunc foaie dupa foaie, imi duc palmele la tample, inchid ochii si incerc sa imi imaginez ceva ce inca nu exista. nu trebuie sa existe. nu vreau sa vad ceva ce a mai fost deja facut. am sansa de a crea ceva chiar unic. nu o copie. chiar daca in mintea mea se vor aduna idei deja lansate. linii deja trasate.
rezultatul va fi unul unic, va fi mereu concluzia acestor zbateri si procedee pe care nu le inteleg, carora nu le dau de cap, care ma macina si pe care le iubesc in egala masura. si scrisul, scrisul e o parte prea mare din mine ca sa pot renunta vreodata la el. ma tine in priza, ma tine alerta, poate in legatura, poate prea in legatura cu mine uneori. dar e ceea ce ma tine aici, aproape de cine stiu ca sunt in contexte in care nici n-ai spune ca sunt eu. si poate ca nici eu nu vreau sa uit de cine sunt in unele ore si-atunci am nevoie de blogul asta ca de apa. sau de un caiet. sau de gandurile mele pe care sa le pot insirui ca intr-o postare. acum adorm cu o imagine in minte si ma trezesc cu aceeasi.
ce sa mai adaug, ce sa mai sterg? e a mea realitatea asta, eu o traiesc? ii acord prea multa atentie acestui vis inca in stare semi-latenta, inca la un pas mic aproape de punctul culminant in care eforturile noastre vor fi rasplatite printr-o prima piesa finalizata? ale noastre si ale atator oameni care au crezut in noi. in mine. in ceva ce nici nu exista inca la vremea aceea. de la o zi la alta, nici nu avem cum sa stim daca lucrurile sunt bune, daca luam deciziile corecte. poate ca avem cu totii un destin, poate ca intr-adevar exista lucruri scrise, menite, pentru fiecare dintre noi. si poate ca ni se intampla toate sau numai unele in functie de ce gandim in anumite momente. nu e asta karma? nu stiu cum sa le asez in ordine sau daca sa cred in astfel de miscari ale universului. voi cum le vedeti?
No comments:
Post a Comment