better place

ma tem ca oamenii uita. de asta m-am temut cred cel mai des. ca uitam cand ne e bine, dar ne amintim intotdeauna de cand ne-a fost rau. si fiindca uitam cand si cum ne-a fost bine, nu ne mai ramane decat raul asupra caruia sa ne concentram. numai ca eu nu uit binele si-am invatat sa-l rasucesc pe toate partile si sa-l retraiesc ca sa-mi ajunga o mie de ani. ma gandeam azi ca timpul trece si nici nu ne mai dam seama cum ne schimbam. si mi se parea c-am intinerit. asa ma simt. in a better, much better place.

am inceput azi din nou sa lucrez in argint. cu teama. m-am trezit cu emotii, de parca urma sa dau un examen. stiu ca nu le pasa multora de povestirea asta in concret, insa trebuie sa mi-o spun. si nu-mi place ce-am facut. numai ca procesul de creatie incepe de la o idee, pe parcurs au loc accidente, lucruri neprevazute, si rezultatul nu e mereu cel pe care ti-l imaginai. am tras adanc aer in piept cand am intrat in atelier. eu, aici, gata sa lucrez? nu prea-mi vine sa cred si totusi cred enorm. acum sunt inca in perioada in care mintea mi-e doar acolo, planurile trebuie sa fie respectate, ajustate, perfectionate. si e minunat, e o munca extraordinara. am atat de multe de invatat, de reinvatat, de imbunatatit. si le fac pe toate in paralel, cu multa incredere.

si-mi doresc ca in jur sa fie totul bine si frumos. am gasit in mine o armonie faina de tot pe care n-o mai las sa-mi scape. mine all mine, but I'll share it as well.