07 October 2014

număram ore, ploi

ne-am oprit aici, inconfundabili, singuri. într-o ploaie seacă, măruntă, aproape invizibilă. multe lucruri care, deşi există, nu par aibă sens. ce sens aibă o ploaie care mai mult se preface este? te poţi simţi adeseori ca în mijlocul unui glob. în afara lui, oameni. în afara cercului tău, semne de întrebări la care nici nu mai încerci găseşti răspuns.

mi-e gândul la cărţi, la când o le citesc, la cum le mai aşez, la ce mobilă mai arunc, la cum fac fie cald. un gând care persistă, o întrebare care nu are sens. de ce fac ceea ce fac? şi, mai departe, ce trebuie fac? ce ştiu, cu adevărat, fac? scriu. nu exist dacă nu scriu, i-am spus Elenei aseară. îi spuneam şi simţeam cum inima mea îşi înţelege rostul. trebuie scriu până la sfârşitul zilelor. am oprit poezia, am pus stavilă simţirilor. facem asta, facem ailaltă.

din asta nu ies bani, nu aşa trebuie trăieşti. n-o mai facem nici p-asta, nu e bine. şi, uite, ajung am momentele mele de îndoială. cine sunt, ce trebuie fac mai departe? m-am agăţat, rând pe rând, de oameni. de prietenii, de existente. până când mi-am dat seama nu e o completare, ci o recunoaştere a unor calităţi, şi e una reciprocă.

ne trăim astfel vieţile. întâlnirea cu ea de aseară mi-a reamintit cât de minunate pot fi întâlnirile în lumina potrivită, în faţa unei băuturi calde, când vocea ta se ridică deasupra murmurului general din încăpere, când de la iubire ajungi povesteşti despre iubire şi invers. iar alteori, iată, în astfel de dimineţi, sunt în acelaşi glob, la adăpost, nu aud, nu văd.

No comments:

Post a Comment

With the past, I have nothing to do; nor with the future. I live now. Ralph Waldo Emerson

Don’t pray when it rains if you don’t pray when the sun shines.




îmi ţin fericirea în buzunare, în zeci de buzunare cusute pe dos.

My photo
scriu pentru mine, ca să cresc mare