etc.

tristeţea asta e bună, azi parcă s-a terminat cu adevărat ceva, deşi nici eu nu ştiu ce. ce resorturi ai trezit în mine, ce m-a făcut să fiu azi mult mai diferită decât cea care eram ieri?

ce s-a schimbat atât de profund şi cum definim această linişte? simt, îţi jur că simt, că ceva s-a terminat pentru totdeauna.

şi e o tristeţe ca după un om drag care nu a plecat de tot, ci doar un pic mai departe. şi parcă mă văd pe mine din nou, e bine aici şi nu mai e bine.

mi-e frică, ce prostie, de lucruri pe care pot să le fac, pe care ştiu să le fac, de lucrurile care mi s-ar potrivi mănuşă.

şi de tine nu mă pot desprinde decât prin nescris, dar asta ar durea infinit mai mult decât să ştiu că nu m-ai văzut cu adevărat niciodată şi nici eu pe tine.

iubindu-i pe alţii, ne-am iubit pe noi.