azi a murit michel tournier

și toate lucrurile par pe dos sau eu le fac așa. îmi imaginez că nici nu sunt aici, iar mendelssohn ajută. privesc de undeva din depărtare la un tournier veșnic, într-o realitate în care, ce să vezi, primise și nobelul pentru literatură.

nu știu ce e important azi pe lume. și tot spre micile chei mă îndrept. poate găsesc acolo un răspuns. lucrurile pe care le facem sunt mari. lucrurile pe care le facem sunt mici. iubirile noastre sunt așa și-așa, oricum am da-o, suntem nesiguri de ele.

nesiguri de noi, de ceea ce suntem, de ceea ce ne-ar face sau nu fericiți. azi nici nu sunt aici, dar totuși cobor pe pământ.

nici micul paris nu mai e ce-a fost. s-a destrămat totul în ultimul an, s-au fărâmițat și ultimele redute, alături de alte câteva firave prietenii. cine suntem și cum ne vom regăsi în orașul destrămat?